A fost odată un împărat văduv care avea trei fete. Într-o zi, acesta a întrebat-o pe fiica lui cea mare cum îl iubea. Aceasta i-a răspuns că-l iubeşte precum mierea. Împăratul a întrebat-o şi pe fiica lui mijlocie, iar aceasta i-a răspuns că-l iubeşte ca zahărul. Când împăratul a întrebat-o pe fiica cea mică, aceasta i-a răspuns că-l iubeşte ca sarea în bucate. Împăratul simţindu-se insultat, a gonit-o pe fată din castel. Aceasta şi-a găsit loc la stăpân. Fata cea mică era foarte harnică și se înţelegea cu toată lumea. Această veste a ajuns la împărăteasă, iar acestea au devenit apropiate. Într-o zi, împăratul l-a luat pe fiul său la război, iar acesta s-a întors rănit. Împărăteasa nu-l mai putea îngriji pe fiul său, deoarece era obosită, aşa că a pus-o pe fata cea mică să-l îngrijească. Fata l-a îngrijit, iar flăcăul s-a îndrăgostit de ea, urmând astfel o nuntă la care a fost invitat şi tatăl fetei. Fata i-a făcut ea mâncarea tatălui său, dar nu i-a pus sare în mâncare. Când petrecerea a început, împăratul a sesizat că mâncarea lui nu era la fel de bună ca a celorlalţi. Împăratul îi spuse socrului său că mâncarea lui nu era bună, iar atunci fiica lui cea mică i-a spus că nu i-a pus sare în mâncare, şi că fără miere si zahăr poţi să trăieşti, însă fără sare nu. De aceea îi spusese tatălui său că-l iubeşte ca sarea în bucate. Astfel tatăl fetei şi-a cerut iertare pentru faptul că a gonit-o pe fată, iar aceştia s-au împăcat.
Elev în clasa a VII-a A
Școala Gimnazială „Decebal” Craiova