Era o zi frumoasă de vară, vântul adia ușor, soarele strălucea, copiii erau afară, printre care și cei cinci prieteni buni: Freddy, Foxy, Bonnie, Chica și Circus Baby, sau, pe scurt, Baby. Cei cinci se aflau la locul de joacă din parc și se distrau de minune! Cum se jucau ei așa frumos, veni mama Chicăi spunând:
-Îmi pare rău să spun, dar e târziu, în cinci minute trebuie să vă duc pe fiecare acasă.
-Deja? Dar cât este ceasul? întrebă Bonnie oftând.
-E 18:23, îi răspunse Freddy.
Toți au mers să profite de ultimele cinci minute, mai puțin Chica care a luat-o pe mama ei de-o parte și a rugat-o:
-Mamă! Te rog, nu vreau să plecăm! Odată la trei săptămâni îi văd! Vreau să mai stau să petrec timpul cu ei!
-Știu draga mea, dar le-am promis părinților că, până în ora 19:00, cel târziu, îi aduc acasă.
– Da, dar…Chica dădu din cap în semn că a înțeles și plecă dezamăgită spre prietenii săi. Nu merse bine trei pași că își întoarse capul și îi aruncă mamei ei o privire foarte
încrezătoare.
-Dacă nu mai putem sta, atunci pot veni la noi acasă, să facem o petrecere în pijamale? Te rooog!
-Nu știu ce să zic, spuse mama Chicăi.
– Uite, încercă Chica să negocieze cu mama ei, în curând vine ziua mea. Prefer să mi-o sărbătoresc acum decât peste două săptămâni. Considerăm că petrecerea asta este cea de ziua mea, ce zici, mamă?
Chica se uită încrezătoare la mama sa. Își dorea nespus de mult să își invite prietenii pe la ea. După nenumărate ori în care copila și-a rugat mama, aceasta primi un răspuns:
-Fie, dar cu o condiție: să nu devastați casa.
-BINE! E ca și făcut, spuse Chica entuziasmată. Mă duc să le spun.
-Stai! strigă mama acesteia. Mai întâi trebuie să vorbesc cu părinții lor, așa că nu le spune nimic până nu te anunț eu.
Chica dădu din cap și merse să se joace cu amicii săi.
***
După încă douăzeci de minute de stat în parc, Baby si cu Freddy începuseră sa fie cam sceptici, nu înțelegeau de ce mama prietenei lor vorbea la telefon de atâta timp și de ce încă nu plecaseră. De asemenea, nu puteau să nu observe că Chica părea mult mai încântată ca de obicei, dar nu au descusut-o.
Într-un final, mama Chicăi le făcu semn să vina puțin la ea. Chica părea de zece ori mai fericită după ce i-a chemat. Ajunși la dânsa, aceasta le spuse:
-Am vorbit cu părinții voștri care mi-au confirmat că, dacă vreți, puteți să rămâneți la noi peste noapte.
Copiii s-au uitat unii la alții și au răspuns în cor:
-DAA!
Toți erau așa de încântați, încât nu le venea să creadă, dar dintre toți, Chica era cea mai fericită.
Fiecare a fost dus la el acasă, ca să își ia tot ce își dorea pentru o seară perfectă pentru cinci prieteni imperfecți.
***
Se făcuse ora 19:34, iar Chica încă aștepta invitații. Era nerăbdătoare.
După încă câteva minute insuportabile de așteptat, la ușa casei se ivi Baby.
-În sfârșit un invitat, dacă nu chiar cel mai bun! spuse gazda cu un zâmbet strălucitor pe chipul ei.
Aceasta o conduse pe Baby până la ea în dormitor să își despacheteze. În timp ce își despacheta, se auzi soneria casei. Erau Freddy și Bonnie.
-Bine ați venit, băieți!
-Bine te-am găsit! Și, apropo, mulțumim de invitație! spuse Freddy, dându-i un cot lui Bonnie.
-Da, mulțumim de invitație! spuse Bonnie buimac.
Chica îi conduse pe băieți la ea în cameră, unde aceștia o văzură pe Baby care își înșirase toate hainele pe care putuse să le găsească la prietena sa în dulap.
-Ce s-a întâmplat aici…? întrebă Chica panicată, aducându-și aminte de ceea ce îi spusese mama ei în legătură cu păstrarea curățeniei în casă.
-Mă gândeam că băieții ar putea să mă ajute să fac o paradă de modă, așa că mă uitam printre haine.
Nu apucă să răspundă Chica, că soneria iar sună. Aceasta s-a dus repede, i-a deschis prietenului său ușa și l-a împins până la ea în cameră. Făcuse toate astea deoarece era grăbită ca mama ei să nu observe dezastrul din camera ei.
-Baby, acum mă ajuți să strâng hainele!
-Dar încă nu am apucat să le găsesc haine băieților!
-Despre ce haine vorbește? interveni Foxy confuz.
-Asta nu e important acum, Foxy! strigă Chica agitată. Doar ajutați-mă să strâng hainele, vă rog!
În timp ce strângeau, Baby mai alegea câteva haine pentru parada ei de modă, nu avea de gând să renunțe, nici din cauza hainelor și nici fiindcă băieții nu erau de acord. Când Circus Baby își propune să facă ceva, nu o poți opri.
Petrecerea deja începuse „ perfect”. Fiind prima petrecere în pijamale pe care Chica o dădu-se vreodată, aceasta îi trimise lui Lolbit, o prietenă bună, un mesaj în care o rugă să îi dea câteva idei pentru petrecerea sa.
Chica începu să fie cam agitată, deoarece Lolbit nu îi răspundea, deși văzuse mesajul pe whatsApp . După cum se prezenta situația, nici Freddy, Foxy și nici Bonnie nu o duceau mai bine, dar Baby încă încerca să-i convingă să facă parada modei. Norocul lor a fost că mama gazdei i-a rugat să se spele pe mâini și să vină la pizza.
***
-Pizza a fost așa de buuună…spuse Bonnie.
-Noroc că a mai rămas pentru mâine, zise Foxy.
Bonnie dădu din cap aprobator.
În timp ce „cei trei muschietari„ vorbeau, Baby o trase pe Chica de bluză în camera ei.
-Uhh.. Da..? întreabă Chica nelămurită. Cu ce te pot.. ajuta?
– Voiam să te rog să mă ajuți cu parada modei.
Chica oftă.
-Spune..
-Vreau să mă ajuți să îi conving.
Chica nu dorea să îi forțeze, dar, văzând că prietena ei cea mai buna insistă, acceptă. Se duse la ei și le propuse:
-Ce ziceți băieți, dacă îi faceți pe plac lui Baby și faceți parada modei cu ea, apropo o să particip și eu, vă lăsăm să spuneți povești de groază care pe mine și pe Baby ne sperie foarte rău. Batem palma?
Foxy și Freddy se uitară unul la altul și, din privirile lor, se văzu că erau de acord. Bonnie, în schimb, era cam sceptic, dar, fiindcă nu voia să se afle că îi era frică de poveștile de groază, se prefăcu că este și el de acord.
Baby avea hainele pregătite, așa că îi puse pe cei trei să se îmbrace cu ele. Ce-i drept, aceasta se pricepea când venea vorba de modă.
Foxy și Bonnie nu puteau spune că nu s-au amuzat făcând acest lucru, dar lui Freddy îi era așa de rușine, încât nu s-a întors în camera Chicăi timp de treizeci de minute.
***
Se făcuse ora 01:07. Foxy și cu Freddy, care se întorsese, se gândeau la povești de groază, dar la cele mai înfricoșătoare pe care le puteau spune. Bonnie, deoarece nu dorea să audă poveștile, se scuză că se duce la baie, dar, în loc să meargă acolo, ajunse la bucătărie ca să mai mănânce puțina pizza.
Cât timp Foxy și Freddy le spuneau fetelor poveștile, iar Bonnie mânca pizza fără ca cineva să știe, pe geamul de la bucătărie, care era deschis, intră cineva. Bonnie, sperios din fire, țipă așa de tare încât sperie și sculă tot cartierul.
-CE S-A ÎNTÂMPLAT?! veni mama Chicăi urmată de bieții copii speriați.
– C..c-cineva a intrat pe fereastră! strigă Bonnie alergând speriat prin casă.
Lumina de pe străzi intrase în casă, așa că ochii persoanei misterioase străluciră.
Foxy merse repede să aprindă lumina, și ce să vezi? Persoana misterioasă era chiar Lolbit.
-LOLBIT?! strigară toți ușurați dar și șocați.
-Bună seara! spuse prietena Chicăi. Mă scuzați pentru deranj, dar voiam să o ajut pe Chica cu petrecerea.
Mama Chicăi se uită la Lolbit și îi spuse:
-Te-aș ruga ca, data viitoare, să intri pe ușă.
-Am încercat, dar era închisă, răspunse Lolbit.
Știind că era mai greu să te înțelegi cu Lolbit, mama gazdei spuse că, dacă dorește, poate să rămână, apoi se duse să se culce.
Bonnie suferise o traumă, fusese atât de speriat, încât Freddy și Foxy au fost nevoiți să nu își mai continue poveștile de groază.
Ce-i drept, petrecerea a fost mai distractivă după ce Lolbit a venit. Chica era mândră că reușise să dea o petrecere așa de grozavă, dar nu ar fi reușit fără prietenii ei!
Elevă în clasa a V-a A
Școala Gimnazială „Decebal” Craiova
Bun
Bravo, Eliza! Foarte frumos!