Într-o zi, de septembrie, se apropia începutul școlii, așa că copiii trebuiau să-și cumpere rechizite.Viorel, un copil de șapte ani a mers cu părinții lui să cumpere rechizite, aflat la raionul cu ghiozdane, este atras de un ghiozdan cu un ceas pe el.Nu ezită și îi spuse tătului său că vrea acel ghiozdan.
Nu trecu mult timp până ajunseră acasă, așa că Viorel era nerăbdător să-l deschidă și să vadă câte buzunare are.Când îl deschise ceva alb îi apăru în fața lui, era ceva asemănător cu o mașinărie a timpului.Viorel intră fără ezitare în mașinărie.Mașinăria îl duse în 1972.Băiatul era minunat că putea să vadă cum trăiau oamenii făra internet, calculatoare, telefoane, mașini și alte vehicule.
După ceva timp băiatului îi venise dor de părinți, așa că voia să se-ntoarcă înapoi acasă.Deschisă ghiozdanul și totuși nu îl dusă în 2022, îl duse în 1983, băiatul încercă și tot încercă să se ducă acasă dar mașinăria îl ducea în 1999, 1743.Într-un final renunță cu gândul că nu se mai putea întoarce acasă, dar un om care părea de 60 de ani îi spuse:
-De ce ești trist băiete?
-Știu că e greu de crezut dar sunt blocat în timp!zise Viorel.
Bătrânul nedumerit îi zise:
-Cum ești blocat în timp?Ce s-a întâmplat?
-Eram cu părinții mei și mi-au cumpărat un ghiozdan.Pe ghiozdan era desenat un ceas, când am ajuns acasă l-am deschis și am ajuns aici.
-Cred că te pot ajuta!zise bătrânul.
-Cum?zise băiatul.
-Când aveam 35 de ani eram pasionat de ceasuri, așa că am inventat o mașinărie a timpului.
Cei doi ajunsera lângă mașinărie și bătrânul îi dădu drumul.Băiatul intră în mașinărie și îl duse direct acasă.Când își văzu părinții era mai fericit ca niciodată.
-Mamă, vreau să aruncăm acest ghiozdan!zise Viorel.
-De ce?zise mama lui.
-Poveste lungă….
Am 11 ani.Imi place fotbalul.Am cei mai buni profesori.