Îndată după naștere, Artemis îi cere lui Zeus dreptul de a rămâne fecioară, precum și un arc și o tolbă cu săgeți.
Urmată de un cortegiu de fecioare, Artemis colindă munții și vânează sălbăticiuni, fiind foarte mândră de talentul ei, pe care îl consideră inegalabil. Într-o zi, zeița se întunecă aflând de la nimfele ei că un tânăr prinț, Acteon, este considerat de oameni neîntrecut în meșteșugul vânătorii. Ieșit la vânătoare, prințul este atras de Artemis în locul în care ea se scălda și, pentru că o vede pe zeiță goală, drept pedeapsă, este transformat într-un cerb, fiind sfâșiat de proprii câini.
Uriașul Orion – vânător iscusit, cu darul de a merge pe ape, primit de la Poseidon, salvează insula Chios de dihăniile care o năpădiseră. Drept răsplată, Orion îi cere regelui din Chios fata de soție, dar acesta, nevrând să i-o dea, îl adoarme îmbătându-l și, în somn, îi scoate ochii cu cuțitul. Urmând sfatul lui Hefaistos, Orion se vindecă stând în fiecare dimineață cu ochii în lumina aurorei. Însăși zeița aurorei – Eos, se îndrăgostește de Orion și îl răpește la ea în cer. La rândul ei, Artemis îl vrea pe Orion, iar zeii, pentru a evita un conflict din gelozie, îl însărcinează pe fratele ei ,zeul Apolo, să caute o soluție.
Înșelată de propriul frate, Artemis îl săgetează, fără să vrea, pe Orion, ucigându-l. La rugămintea lui Artemis, Zeus îl urcă pe cer pe Orion, transformându-l în constelație.
Regina Tebei, Niobeea, se fălește că este cea mai fericită din lume și refuză să o cinstească pe zeița Leto. Drept răzbunare, Apolo și Artemis îi ucid reginei toți copiii, iar soțul ei, Amfion, se sinucide. În final, Niobeea împietrește de atâta durere, dar din ochii ei continuă să curgă lacrimi.
Sătulă de măceluri, uneori, Artemis mergea la Delfi, pentru a cânta și a dansa alături de Apolo.
Una dintre plăcerile lui Artemis era de a privi la marile serbări vânătorești.
Elev în clasa a VII-a A