Un câine era foarte bolnav. Din când în când el încerca să se trezească, dar cădea istovit la loc.
Omul care îl îngrijea îi dădea să mănânce lapte și mămăligă.
Samson era un câine ciobănesc, alb, foarte inteligent, care fusese lăsat de către baciul lui în grija unui om gospodar, cu rugămintea să îl îngrijească și la întoarcere, să îl poată lua înapoi la stână.
Samson a încercat să plece după adevărații lui stăpâni imediat ce s-a însănătoșit.
Gospodarul l-a legat pe Samson, cu gândul să-l împiedice să fugă, dar și să respecte înțelegerea cu baciul care își dorea să îl recupereze, deoarece îl iubea foarte mult pe câine.
Samson rupe lanțul cu care era legat și fuge în căutarea turmei și baciului lui. Lângă casa gospodarului găsește câteva urme pe care le adulmecă și le urmează.
După un timp el pierde urma turmei datorită ploilor.
Samson se rătăcește și ajunge într-un sat, la școală.
El îi aseamănă pe copii cu mieii, iar pe dascăl cu baciul și se hotărăște să rămână cu ei și să-i păzească.
Copii încep să-l hrănească și să-l îngrijească.
Samson este acceptat de către dascăl și copii. Ei i-au pus numele Ciobănilă.
După școală, Ciobănilă îi conducea pe copii la casele lor..
Dascălul îl testează punând un sătean să-i ofere ca momeală niște carne pe care câinele o refuză.
El devine ajutorul învățătorului în supravegherea copiilor.
Odată cu venirea iernii Ciobănilă se joacă cu copiii în zăpadă, îi însoțește la colindat.
Primăvara sosește iar Ciobănilă își reîntâlnește turma și baciul iubit.
Sunt Andrei, am 11 ani și o gură foarte mare 🙂