Într-o amiază de noiembrie, Mișu lenevea visând, pe o bancă trasă la soare, fără să se gândească la școală. Înțelege că plecase spre școală de trei ore și gândește cum să motiveze absența: nu poate spune că era bolnav sau că mama nu a fost sănătoasă. Minciunile acestea au fost spuse acum ceva timp. Se gândește, apoi, să spună despre robinetul de la baie, care nu a fost închis. Îi trebuie un motiv deosebit, pe care toți îl vor crede. Și atunci se gândește la diverse idei: la un copil pierdut pe care l-ar fi găsit el, un om orb pe care l-a dus acasă, că a găsit o servietă cu bani sau un câine turbat, că s-a prăbușit un pod, că a stins un incendiu, că a trecut printr-o inundație, printr-un cutremur, printr-o eclipsă sau tot felul de alte motive stupide.
Bezmetic, un funigel îl atinge pe nas și îl apucă strănutul, iar parcă de nicăieri, o bătrânică se întoarce spre el și îi urează noroc…noroc și minte multă.
Elev în clasa a VII-a A
1. De ce scrii în titlu „Absenței” cu majusculă?
2. Nu e clar unde se petrece acțiunea. Unde se află Mișu la începutul textului?