Încă din anul o mie nouă sute treizeci, printre editurile româneşti şi-a făcut loc una dintre cele mai frumoase, dar şi celebre, cărți şi anume ,,Baltagul”. Chiar dacă pentru unii este ca o pană a literaturii, pentru unii elevi ce sunt gata să dea admiterea la liceu, este ca un adevărat coşmar.
În primul rând, vreau să vă spun, că ,,Baltagul” este un roman social, publicat pentru prima oară în noiembrie o mie nouă sute treizeci. Principala acțiune este dorința Vitoriei Lipan de a afla cine l-a ucis pe soțul ei, Nechifor Lipan şi de a îl răzbuna, față de cei doi tovarăşi ai săi, ce l-au omorât şi jefuit. Finalul acestui roman, este unul destul de tragic, pentru criminalii lui Nechifor. Deşi avea o bănuială cine ar fi putut fi, Vitoria, reuşeşte să afle adevărul. Odată demascați, Calistrat Bogza si Ilie Cutui, a pornit un scandal mare. Însă, pe neaşteptate, Gheorghiță, fiul Vitoriei, s-a furişat în spatele lui Calistrat, lovindu-l cu un baltag în cap. Acesta, a murit însă mai târziu, din cauza muşcăturilor câinelui lui Nechifor. În timp ce, Ilie Cutui, văzând cele întâmplate, şi-a recunoscut vina.
O afirmație, pe care scriitorul Mihail Sadoveanu, autorul acestui roman, a făcut-o, este că ,,Baltagul” este inspirat după poemul folcloric românesc, ,,Miorița”, o adevărată legendă a baladelor. Şi ce este şi mai interesant, este faptul, că nici acum nu se cunoaşte adevăratul autor.
Uitându-mă la cele spuse mai sus, am ajuns la concluzia, că, ,,Baltagul”, dacă aş putea, i-aş da cinci stele cu felicitări. Acesta stele s-ar transforma într-o pulbere pentru doritorii de lectură şi cei care citesc recenzia.
Elev, clasa a VII-a A