La câteva zile de la serbarea Crăciunului, copiii au intrat în anul 1861 și se împlineau zece luni de când marea i-a aruncat pe insula care îi ținea captivi la 1800 de mile depărtare de Noua Zeelandă, casa lor.
Fiind vară, deoarece în emisfera australă, unde se aflau, Crăciunul si Anul Nou vin vara, Gordon a hotărât că ar fi bine să înceapă pregătirile pentru iarna, iarna precedentă fiind foarte rece și speriindu-i. Pe lângă mâncare, trecerea peste iarnă costa doar în combustibil, deoarece, dacă aveau suficiente lemne, puteau să supraviețuiască iernii fără nicio problemă, însă, anul acela, mai era nevioe să se îngrijească si de animalele pe care le aveau. Așa că, Gordon i-a împărțit pe copii în grupe. Baxter, Briant, Service și Moko trebuiau să se ocupe de consolidarea incăperii în care stăteau anumalele, astfel încât să fie ferită de îngheț, iar Doniphan și vânătorii lui trebuiau să se ocupe cu hrana.
După aceea, Briant i-a propus lui Gordon să facă o ultimă expediție înaintea iernii, în care trebuia să se ducă în partea de est a Lacului Family, acea parte nefiind vreodată cercetată de către băieți. Gordon a fost de acord cu Briant și, pentru că a fost ideea lui, l-a lăsat să își aleagă oamenii care îl vor urma. Briant l-a ales pe fratele lui, Jacques, pentru a mai vorbi cu el despre ce îl apasa, și pe Moko, în lipsa căruia, postul de bucătar a fost luat de Service.
În câteva zile, barca cu care trebuiau să plece a fost pregătită, iar baieții au plecat imediat spre lac. Vântul fiind prielnic, în câteva ore au străbătut lacul. În partea de est a acestuia, cei trei exploratori au găsit un râu nedescopetir încă, pe care l-au numit sugestiv East-River (Râul de Est), deoarece izvora din partea estică a lacului și se vărsa îm partea de est a insulei.
Când au ajuns la gura de vărsare a râului, au dat peste o coastă primitoare și deloc periculoasă. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să scoată lunetele pe care le aveau la ei și să se uite în largul mării, cu speranța că puteau vedea o altă insulă, sau chiar mai bine, un vapor.
După o oră de cercetat, băieții au văzut o singura pată alba, pecare Moko și Jacques a identificat-o ca fiind reflexia apei, însă Briant se îndoia de această ipoteză. Deaorece acesta a fost singurul lucru descoperit în acel golf, băieții l-au numit la fel de sugestiv Deception-Bay (Golful Dezamăgirii). În scurt timp, Moko s-a dus în pădure pentru a culege fructe, iar Briant și fratele său s-au dus pe plajă. Când Moko s-a întors, cei doi frați nu erau la barcă, așa că s- dus pe plajă pentru a-i căuta. Acolo, Moko l-a văzut pe Jacques stând în genunchi în fața lui Briant cerându-i iertare, iar Briant tot repeta ,, Deci a ta e vina pentru situația în care ne aflăm”. Atunci, Moko și-a dat seama că Jacques recunoscuse că toți copiii s-au pierdut in ocean din cauza lui.
Când frații s-au întors, Moko i-a spus lui Briant că a auzit tot și i-a promis că nu va spune nimic nimănui. Auzind asta, Briant s-a bucurat și cei trei au pornit spre French-Den. Pe drum, Briant nu a vorbit deloc cu Jacques. Întră-o zi, au fost înapoi la peștera care le devenise casă, unde Gordon era foarte fericit să-i vadă.
